Despre competență și incompetență. Efectul Dunning-Krueger

Ce este competența? Dar incompetența? Cei buni cred că știu puțin, ceilalți cred că știu mult. Articolul explică de ce se întâmplă acest lucru, adică efectul Dunning-Krueger, dar și posibile repere pentru înțelegerea noțiunilor de competență și incompetență.

Ce este efectul Dunning-Krueger?

Efectul Dunning-Kruger este eroarea de apreciere bazată pe ignorarea standardelor. Pe scurt: cei buni cred că știu puțin, ceilalți cred că știu mult. 

În articolul De ce oamenii nu reușesc să-și recunoască propria incompetență, autorii susțin că oamenii mediocri se supraevaluează, iar cei cu reale competențe se subevaluează:

Negocierea cu succes a vieții de zi cu zi ar părea să necesite ca oamenii să aibă o perspectivă asupra deficiențelor din abilitățile lor intelectuale și sociale. Cu toate acestea, oamenii tind să fie în mod fericit inconștienți de incompetența lor.

Oamenii își bazează percepția asupra performanței, în parte, pe noțiunile preconcepute despre abilitățile lor. Deoarece aceste noțiuni adesea nu se corelează cu performanța obiectivă, ele îi pot determina pe oameni să facă judecăți despre performanța lor care au prea puțin de-a face cu realizările reale.


D.Dunning, K. Johnson, J. Ehrlinger, J. Kruger, Why People Fail to Recognize Their Own Incompetence, Current Directions in Psychological Science, Volumul 12, Nr. 3, Iunie 2003

Ce este incompetența?

Incompetența are de-a face cu incapacitatea unei persoane de a distinge ce este corect de ceea ce este incorect. Dublul-blestem se referă la faptul că cei incompetenți nu pot să distingă corectul de incorect și nici nu se pot evalua pe ei înșiși corect. Este vorba despre un cerc vicios. Dacă celor incompetenți li se oferă informațiile pentru a distinge răspunsurile corecte de cele incorecte, atunci ar putea ajunge să-și recunoască propria incompetență: Această lipsă de conștientizare apare pentru că cei cu performanțe slabe sunt dublu blestemați: lipsa lor de îndemânare îi privează nu numai de capacitatea de a produce răspunsuri corecte, ci și de expertiza necesară pentru a presupune că le produc.

Despre competență

În cazul celor competenți, dar care se subevaluează, lucrurile stau diferit. Acești oameni se compară cu ceilalți și ajung la concluzia că ei se situează sub valoarea celorlalți. Autorii indică faptul că o posibilă soluție este prezentarea perspectivei celorlalți. Dacă cei competenți, dar care se subevaluează, au dovezi, văd că cei cu care se compară se află sub valoarea estimată de ei înșiși prin comparație, atunci cei competenți s-ar evalua pe sine mai bine. 

Competență sau incompetență? De ce se produce efectul Dunning-Krueger?

Pe scurt, subestimarea și supraestimarea au surse diferite. Totuși, notează autorii, un mister rămâne: cercetările arată ce nu se întâmplă (nu se întâmplă recunoașterea incompetenței), dar nu și ce se întâmplă în procesul evaluării. Se formulează ipoteza abordării numite de sus în jos: oamenii pornesc de la ideile preconcepute pe care le folosesc ca reper în evaluare: 

Oamenii pur și simplu tind să aibă concepții supraestimate despre abilitățile lor, fără să fie justificate de rezultate obiective”. 

Noțiunile preconcepute despre propriile abilități, opinii neancorate în date obiective, perspective preexistente despre sine – din aceste surse s-ar putea alimenta incorecta evaluare personală a oamenilor. Alfred North Whitehead remarcă: “moartea cunoașterii nu e ignoranța, ci ignorarea ignoranței”. 

Descoperă alte subiecte de cercetare.

Lasă un comentariu