Multe informații interesante cu care m-am întâlnit de-a lungul timpului s-au pierdut pe parcurs pentru că nu le-am înregistrat nicăieri. Mi-am propus să fac altfel, deci, pentru etapa de acum: Masterul de Scenaristică pe care îl fac la Facultatea de Film, UNATC.
Așa că am creat aici un fel de jurnal și am de gând să notez la finalul fiecărei luni ce am descoperit, în linii mari. E un fel de contabilitate a traseului. Știu sigur că îmi va fi util în viitor și poate și altora.
Să vedem așadar ce am descoperit despre mine și despre lumea din jur la Scenaristică în octombrie 2024.
Scenaristică: 8 idei din prima lună la Facultatea de Film
Sunt 8 idei învățate sau clarificate în dinamica interacțiunilor și cursurilor de la Scenaristică. Pe scurt, ideile din articol sunt următoarele:
- Simplitate și claritate
- Expunerea inconfortabilă și vulnerabilitatea
- Despre scurtmetraj
- Teoria contează
- La ce vârstă sunt bătrâni oamenii?
- Intermedialitatea
- Timpul în film
- Push Back
- Zic lucrurile prea complicat: la cursul de scurt-metraj trebuia să deschid prezentarea ideii așa: doi oameni intră într-o cameră și ies de acolo altfel. Dacă la punctul ăsta audiența e interesată, merită să continui. Ideea că cu cât spui mai multe detalii din prima, cu atât mai bine, nu funcționează. Simplu, prezintă simplu informațiile. Dacă povestea stă în picioare cu informații simple, restul e distracție pură.
- E o diferență semnificativă între experiența din Facultatea de Teatru și Facultatea de Film. La Teatru, cumva intuitiv, toți știam că cu cât consumăm penibilul din noi mai repede, cu atât mai bine. Ideea e să rulezi ideile nefuncționale rapid, la început, ca să ajungi la alea bune cât mai curând. Ceea ce presupune să fii ok cu expunerea inconfortabilă și vulnerabilitatea. La Film, oamenii au o abordare mult mai cumpătată. Se gândește mult înainte de verbalizare. Sunt avantaje și dezavantaje la ambele abordări. Eu fac un blend din ambele :), fiind deseori mai mult penibilă.
- În scurtmetraj nu e loc de bla bla. Dă-i cu esența rapid. Ritmul e foarte important, probabil în tot.
- Teoreticienii oferă modele diferite de a ajunge la mărul de aur. Trebuie să-i știi pe toți ca să afli, printre altele, ce model funcționează pentru tine.
- 40 de ani e, uneori, considerată vârstă de persoană bătrână. Vai de mine. Ciudat, nu se simte așa.
- Intermedialitate: între medii, cinema cu instrumente din medii diferite.
- Cum negociezi durata: cât de lung, scurt e un anumit moment. Timpul se poate dilata/comprima în film. Să umbli la cum funcționează timpul. Mamă, ce tare!
- Am auzit recent ideea următoare într-un meeting, fără legătură cu școala, de la un CEO de business pentru care lucrez, iar apoi am aplicat-o, de test așa, la școală. Ceva acolo e foarte bine și merită reținut și pentru scenaristică. Ideea e, pe cât de simplă, pe atât de puternică, următoarea: push back. Pentru mine a funcționat așa: dacă eu știu că ideea mea are ceva valoros, ok, nu pot să o prezint acum ca lumea, dar nu o abandonez! Push back înseamnă aici să-ți opui forță chiar ție, să reziști să o abandonezi până când muncești, muncești și găsești CUM să o formulezi ca să fie clară, să o înțeleagă imediat și alții.
Push back
Îmi place Facultatea de Film. La fel de mult ca cea de Teatru. De abia aștept să descopăr mai multe. La fel ca butoanele de pe website, numai că aici chiar verbul a descoperi merge perfect pentru mine.
Mersi că ai citit. Revin în noiembrie.
