În munca de cercetare pentru teza mea de doctorat (sumar) am încercat să aflu ce înseamnă mai exact indicația, auzită des: fii tu însuți. Dar care tu însuți? La ce/cine vă referiți mai exact?
- Tu însuți – din universul personal, intim
- Tu însuți – din viața socială,
- Tu însuți – ca actor, în calitate de constructor de măști
- Tu însuți – cel care crezi că ești, sau
- Tu însuți – cel care îți dorești să fii?
Tu însuți în ce context și sub influența căror condiții? Când actorului i se cere la o audiție, de exemplu, să fie el însuși, cum își traduce actorul indicația și cum o aplică în plan practic? Simultan, pare că cel care adresează cererea fii tu însuți, face apel la ceva concret. Dar la ce anume? Cine a fost actorul într-o anumită etapă din viață, cine crede că este în prezent, cine își dorește să fie?
A fi tu însuți e o jumătate de problemă, crede Grotowski
Artaud îi scria lui Jacques Rivière: „nu sunt pe deplin eu însumi”, dar Artaud nu avea reperele ordinii și preciziei, susține Grotowski. O jumătate de problemă este a fi tu însuți, iar cealaltă jumătate este a fi complet.
Când actorul este ordonat și conștient are posibilitatea să înceapă să existe. Omul este ca turnul Babel: nu conține un sistem unitar; în orice om coexistă diferite credințe. Pluralitatea credințelor e boala civilizației – crede Jerzy Grotowski. Despre pluralitatea vorbește și Gurdjieff (articol în curând).
Ce înseamnă să fii tu însuți?
Am pornit de la ideea că “a fi tu însuți” ar putea însemna “a fi egal cu tine” sau “a nu fi divizat”, cum spune Grotowski. Pentru munca de unificare a părților interioare pare utilă cunoașterea de sine. Constat, în urma parcurgerii traseului cercetării, importanța unui termen rostit des în practică: intuiția, intuiția actorului, ca far călăuzitor al cunoașterii de sine.
Intuiția ca far în munca de cunoaștere de sine
Noțiunea își găsește justa explicație în dicționarul fiecărui actor. Intuiția – așa cum fiecare își explică termenul – ar putea fi reperul accesibil și disponibil mereu.
Simțim când ceva nu e bine, la fel cum într-un dialog, simțim imediat ce-l interesează pe celălalt, așa cum spune Peter Brook. Unii actori știu cu simțurile. Unii actori recunosc în ei, își dau seama, simt și când sunt și când nu sunt divizați.
Uneori, între scenă și sală are loc o comunicare pe deasupra cuvintelor, în care timpul pare suspendat. Schimbul magic scenă-sală nu poate fi descris prin cuvinte. Ar fi prea puțin. Dar, când se întâmplă, pare să aibă calitatea indivizibilului. Sala și scena sunt împreună, par un tot unitar. Pentru unii actori, momentul magic reprezintă rațiunea de a fi în artă.
Munca de unificare a părților divizate
Sugerez că munca de unificare sau munca de punere în acord cu sine nu poate fi realizată din exterior. Pare posibilă de realizat numai din interior, în dialog cu exteriorul prin munca permanentă de cunoaștere de sine. Procesul ar putea implica și deplina acceptare a naturii noastre duale.
În viața reală, nu există “oameni buni” și “oameni răi”. Oamenii sunt și buni și răi. În marile partituri, natura duală a omului e evidentă. “A fi tu însuți” poate însemna “a nu fi divizat”, dar răspunsul ar fi, lăsat așa, incomplet.
Tot ce nu corespunde cu imaginea noastră ideală despre noi, îngropăm în umbră – consideră Jung. Umbra nu e Ego. Iar în opinia unor autori, ca Fritz Kunkel, Ego-ul e adevărata sursă a răului, nu umbra. Ce refuzăm din noi, depozităm în umbră.
Ego-ul, pe de cealaltă parte, refuză să accepte întreaga personalitate, cu natura sa dublă. Umbra e mină de aur, izvor de energie – susține Jung. Oamenii au tendința să creadă că sunt numai ceea ce știu ei că sunt, în opinia lui M-L von Franz. Iar persona (masca socială) face o treabă extraordinară să ascundă celorlalți ce suntem cu totul, adevărul despre noi.
E imposibil să fii tu însuți
Într-un interviu (Meeting the shadow; p.26.), publicația The Sun îl întreabă pe John Sanford: Vreți să spuneți că e imposibil „să fii tu însuți”? Iar răspunsul este: “Exact. Ego-ul e vehiculul necesar pentru expresia Sinelui. Dar trebuie să fii dispus să riști Ego-ul”.
Oamenii nu-și pot asuma ceea ce nu știu că sunt. Actorii au datoria să afle ce sunt, dar comoditatea e dulce, iar ignoranța ignoranței (articol în curând) este o forță puternică în noi.
În loc de fii tu însuți
În loc de “fii tu însuți”, aș sugera formulările:
- fii tot ce ești
- Încearcă să-ți înfrunți frica de a te arăta
- încearcă să te asumi cu totul
- încearcă să te riști
Par indicații active (mai active și mai utile), mai aproape de un scop posibil de realizat de către oamenii-actori.
Întreabarea a deschis un univers vast și fascinant
Am considerat că “ce înseamnă să fii tu însuți” și „cum să fii tu însuți” sunt căutări diferite, iar cercetarea nu oferă cum-ul – cum să fii tu însuți. Munca de cercetare a fost concentrată pe primul aspect, în speranța că instrumentele rezultate (zece instrumente pentru munca de cunoaștere de sine, articol în curând) ar putea fi utile actorului în dezvoltarea propriului “cum”, propriei metode. Cum să fii tu însuți pare un proces unic, o călătorie personală.
Dar consider că există repere despre ce înseamnă să fii tu însuți și că se pot întocmi hărți pentru călătoria cunoașterii de sine. Cunoașterea și folosirea hărților ar putea însemna salvarea timpului limitat și prețios al vieții. Tema cercetării – cunoașterea de sine spre creație- și întrebarea ce înseamnă să fii tu însuți m-au condus către mai multe direcții de lucru, următoarele:
- 1. în orice om există pluralitate, dar e posibil ca omul să nu fie întotdeauna conștient de co-existența diferitelor sale dimensiuni; conștientizarea pluralității sale ar putea însemna, pentru actor, accesarea unor resurse inepuizabile și unice pentru creație;
- 2. dat fiind faptul că actorul este și constructor de măști, sugerez ideea că este esențial pentru actor să cunoască mecanisme specifice din dinamica umanului, aflate în continuă mișcare și transformare, cum sunt, de exemplu, identitatea, persona, umbra, travaliul creației (Link articol în curând)
- 3. cine este actorul la timpul prezent ar putea fi un instrument esențial în munca pentru scenă, în procesul de transformare în altcineva; (Link articol în curând)
- 4. Poziționarea Neutră a actorului este un nou concept-atitudine, inspirat din ideile lui Roland Barthes; (Link articol în curând)
Mai multe articole de dezvoltare personală
Acest articol face parte din seria Teza de Doctorat. Accesează categoria Teza de Doctorat (meniu dreapta pe desktop, scroll la finalul paginii pe mobil) și descoperă toate materialele publicate până în prezent. Mi-am propus să public aici tot conținutul tezei mele, dar procesul poate dura ceva. Mulțumesc pentru timpul acordat și interes.
Sumarul tezei mele de doctorat e disponibil aici.
